“Corinei… sau mie?”

Mă enervează că toţi idioţii care vor să cucerească o fată vin cu încercări jalnice de poezie postmodernă în care se vaită cât de mult sunt orbiţi de dragoste şi cum atenţia respectivei ar putea să le redea prin minune vederea binoculară şaşie, care va zbura ulterior spre alte posterioare săltăreţe, pentru că plictisul devine iminent în anumite condiţii. Mă enervează percepţia greşită despre dragoste, şi cel mai mult frica de a recunoaşte sau mărturisi când aceasta apare sau se stinge (deşi dacă se stinge nu mai e dragoste, dar să zicem că vom considera “atracţia” un tip de dragoste, de dragul diversităţii…).

Aseară m-am uitat şi io la “Liceenii rock’n’roll” (pentru prima oară, ruşine mie, dar mi s-a zis că e cu sex şi atunci normal că l-am descărcat imediat) şi sincer m-a întristat stereotipia intrigilor, de altfel ca şi în restul filmelor din aceeaşi serie… dar mulţi l-au invidiat la vremea aia pe Ştefan Bănică Jr. pentru că a pus mâna pe Oana Sîrbu (acelaşi lucru e valabil în triunghiul eu-Evgeni Plushenko-cum o chema pe-aia)… nu vreau să divaghez.

Un coleg îmi aminteşte foarte des: “Tu ai o problemă cu cuplurile.”

Misunderstanding. Nu, nu am nicio problemă cu cuplurile, în afara faptului că e cacofonie. Am o problemă cu minciuna. Nu am nimic cu faptul că doi oameni sunt împreună, ci cu faptul că de la un anumit punct încep să se mintă (acest punct poate fi chiar şi prima privire). Şi privesc asta la modul general. Şi mă doare cumplit.

Drop it like it's hot

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s