У вас есть Руслан? (sau de ce urâm bărbații)

Dacă femeile sunt parșive și pot ajunge până la a călca pe cadavre pentru a obține avantaje sexuale permanente eventual legalizate religios („până când rutina vă va despărți…”), bărbații sunt imbecili pentru că nu-și dau seama sau tolerează asta pentru că… e, ce-i drept, ilar. Seamănă foarte mult cu un film de acțiune și poate, voit sau nu, bărbații încurajează femeile să fie ridicole și scârboase. Dă bine la orgoliu.

Bărbații preferă să-și rezolve cu pumnul orice conflict care are la mijloc ritualul de împerechere. Femeile o fac într-un mod mult mai elaborat, paranoic și jalnic, dar cu mai puțină vâlvă. Sunt perverși și, ca o ironie supremă, natura îi aduce în imposibilitatea de a se controla în diverse situații. Consideră că femeile sunt fanatice, visătoare, ușoare și proaste.

Orgoliul bărbaților este adesea nefondat și le aduce multe neplăceri care ar putea fi ușor evitate (ne mai întrebăm de ce naiba nu mai au oamenii parte de zile roz și însorite…). Ceea ce-i face, încă o dată, complet inadaptați este imposibilitatea de a dezvolta sentimente complexe și în același timp cerebrale, capitol la care femeile îi depășesc flawlessly. Drept pentru care un bărbat ordonat, sensibil și 100% straight trezește de obicei mici suspiciuni în privința orientării sexuale.

Bărbații sunt făcuți să fie porci, motiv pentru care un bărbat beat va părea banal, în comparație cu o femeie beată. Contraziceți-mă cât vreți, eu nu o să mă abat în veci de la convingerea că femeile bete sunt pur și simplu dezgustătoare, ca niște adevărate lady care zac prin boscheți în zorii zilei, cu părțile moi la vedere, ca să citez un clasic încă în viață.

Bărbații sunt inferiori din punct de vedere al maturității. Citiți și Freud pentru mai multe detalii.

Bărbații mint până-n pânzele albe ca să obțină ce vor, așa cum femeile calcă pe cadavre în contexte asemănătoare. În schimb, lașitatea lor de a-i mărturisi sincer pitzipoancei cu care umblă că nu găsesc nicio plăcere în a fi târâți prin magazine sau că s-au săturat de crizele ei de gelozie nu poate decât să le înrăutățească condiția de fraieri cu acte-n regulă. Izbucnesc doar când nici ei nu pot să-și mai ducă în spate tonele de manuscrise teatrale.

Specimenele mai coapte la creer preferă să trăiască cu iluzia că pot învârti femeile pe degete, și asta fără să realizeze uneori că ele se prind și de cele mai fine subtilități, de cele mai alambicate scenarii și de irefutabilele argumente concepute cu atâta măiestrie (mă rog, aici depinde și de potența neuronului feminin). O dau din Cola-n Fanta cu atâta dezinvoltură, fiind mândri de fiecare dată când mai trântesc cuiva un Sprite în nas („ce om de condei îs ioooo!”).

Au un stil aparte de a concepe intrigi de telenovele, mult mai bine puse la punct decât flatulațiile feminine, și de aceea pot trece lejer nedescoperiți de indivizii din încrengătura vaginus letepensis sine neuronum. Prezintă o afinitate patologică față de orice tip de obiect cu care se poate juca fotbal.

Urlatul și râgâitul sunt principalele modalități de comunicare cu semenii și natura. Fact: în preistorie, râgâitul era interpretat ca „eu sunt o partidă bună și te pot întreține”.

Așteaptă de prea multe ori să fie serviți. Au impresia că totul trebuie să orbiteze în jurul doleanțelor lor și au o viziune prea laxă, superficială asupra lucrurilor. De aceea nu se pricep la literatură. Nu realizează natura atașamentului pe care-l poate avea o femeie față de ei. Se abandonează pe ei, abandonează totul în jurul lor și se duc la o bere cu băieții. Probabil nu vor înțelege acest post și nu vor avea răbdare să ajungă să citească fraza asta, pentru că orice ar spune cineva despre ei, își bagă picioarele (doar picioarele și le mai pot băga și ei…). Ceea ce e nesperat de bine, dar și nesperat de najpa în alte contexte.

Sper că nu mai are rost să repet că mă refer la majoritate (cum o foarte mare parte din cei mai mari scriitori ai lumii au fost bărbați). Aștept orice fel de sugestie sau reclamație. Salve. Und wo bist du, Ruslan?

Edit: precizare

Lăsând mândria la o parte, eu nu pot fi pwninguită. Asupra mea nu se poate aplica niciun fel de inginerie. Nu există mișmaș de care să nu mă prind, indiferent cine ar fi în spatele lui. Din fabricație, prefer să mă fac că plouă. E fun în ploaie. Dar asta nu înseamnă că nu știu. Știu tot :).

25 thoughts on “У вас есть Руслан? (sau de ce urâm bărbații)

  1. Foarte acid și adevărat. Totuși, dacă ar accepta toată planeta că dragostea nu există în afara unui truc al naturii care foarte rar a dat greș (și anume acela de a asigura perpetuarea speciei), poate că s-ar mai preocupa și de aspecte mai importante ale vieții, cum ar fi controlul asupra propriei persoane… Bărbatul e foarte susceptibil la a nu fi capabil să stea cu o singură femeie, pentru că deține organul și îl bagă peste tot. De aceea este considerat mai grav ca o femeie să înșele, pentru că însăși natura ei o face să fie loială (cu ultimul scop fiind acela de a își apăra copilul). Bărbatul care iubește cu adevărat devine un perpetuum mobile. Bărbații sunt conduși de hormoni și atât. Întotdeauna un bărbat care nu este capabil să iubească cu adevărat are frustrări freudiene. Niciodată nu cred că a fost altfel. (Bine, și eu am frustrări uneori, dar le mine le-ai văzut pe blog :)), cu toate că nu sunt de natură sexuală). Îmi e scârbă de faptul că port același organ cu alte sute de milioane care l-au folosit în scopuri câinești. Aș fi preferat să fi avut o gaură pentru funcția de excreție și atât, cum spunae și Anna-Varney Cantodea. Mi-a plăcut partea cu fotbalul… acum toate gorilele își abandonează nevestele ca să se uite la Campionat… după care, la final de meci sunt “Hai, fah, sah ne futem”. Adaugă și porno, adaugă Counter Strike, adaugă filme de acțiune, neapărat și mai adaugă și box, sau orice sport care nu presupune mintea. Ar fi multe de spus, că am destui nervi pe sexul meu (nu ăla, că ăla săracul abia dacă găsește ceva să îl intereseze) și cărora dacă le dau curs se transformă și ei în frustrări. Sunt sigur că și tu ai mai fi avut mult mai multe de scris, dar ai ținut să îți susții punctul de vedere. Am ținut doar să îmi las și eu amprenta pe aici. Reclamații nu prea ar fi, sugestii da, dar nu ai timp și gloanțe suficiente, iar Ciomu e unul singur doar.

    • Măcar o învăța și penisimea, după toată postarea asta, că majoritatea fomeilor nu-s așa de imbecile și se prind de toate ingineriile lor. Mă rog, poate ei știu asta și de-aia își caută femei mai încuiate ca ei. Altfel, în afara orgoliului, nu am putut să-mi explic niciodată de ce unii o iau razna când sunt în preajma vreunei posesoare de vagin care îi depășeșete intelectual și emoțional și evită din start o relație cu o astfel de tipă. Și da, aș mai fi avut foarte multe de spus, dar am zis să nu plictisesc și, după cum ai zis, să nu mă abat prea mult de la esențial :). Cât despre reacțiile chimice, problema nu e ca oamenii să înțeleagă că asta e „dragostea”, ci să accepte, odată ce se întâmplă. Ceea ce, după părerea mea, e prin excelență imposibil, tocmai pentru că omul este limitat prin natura sa, ceea ce îl aduce în imposibilitatea de a controla faptele care nu derivă din acțiunile sale proprii (acceptarea implică și control, nu numai aprehensiune). Tocmai din motivul ăsta apreciez și respect o raritate precum un tip care nu și-o bagă pe unde apucă. Ai spus și tu că natura dă greș foarte rar: astfel de oameni sunt pe cale de dispariție. Și, foarte ironic, chiar bărbații sunt mult mai afectați de asta.
      Mersi de amprentă :D.

  2. Cel puțin acum nu mai e nevoie să legi băieții cu mâinile de pat și să le spui că or să moară de bubițe roșii ca să nu se mai masturbeze…

      • Păi de fapt, părul provocat de masturbare şi penis în general provine de la cap, nu de la restul. Ăla de jos e chel că se tot freacă de toate tâmpeniile, dar acolo unde merge, pune sămânţă de păr. Ăla de sus e folosit mult mai rar şi atunci creşte păr pe el, iar la cei care nu-l folosesc deloc, părul creşte şi în interior, în cutia craniană, de-asta proştilor li se face mai greu frig la cap.

  3. Dacă scrii o dizertație de 2000000000 de pagini pe tema asta, mă mărit cu tine, pentru că o să devii celebru în rândul tuturor persoanelor dornice să aibă alături un sexolog de nădejde. Te stimez.

    • Până mâine e bine? Că la sex ştii bine că mă pricep mai bine ca oricine altcineva de pe planetă, îl fac chiar în timp ce scriu comentariile astea, şi chiar cu numeroase persoane. Şi nu doar cu persoane, mi-o bag şi-n el de net. Doar sunt pro-fund.

  4. N-aș crede că te pricepi mai bine din moment ce îl întrebi de unde ai părul de pe cap =)). Eu am scris deja dizertația aia. Poate mă plagiați careva.

      • Lu’ cine? Vezi că aia era porecla mea de dinainte să mi se spună Rasputin/Terente (m-am perindat prin două ţări diferite în tinereţea pre-embrionară, nu ştiţi voi care).

        Cât despre întrecere, sunt gata s-o accept oricând şi în orice poziţie, dacă menţii pariul ;).

        Plagierea e un fel de masturbare care se lasă cu plăgi? Păi atunci tu ţi-ai făcut dizertaţia în domeniul sexului imoid, care-i oarecum diferit de abordarea mea ontologică a conceptului. Sexul nu e doar o entitate existenţială, e o stare mentală, eu pot face o femeie să aibă orgasm doar gândindu-mă la ea, iar în această direcţie intenţionez să-mi scriu teza. În plus, aplic perspectiva kantiană. Eu nu fac sex decât dacă voiesc că ceea ce fac cu tanti respectivă ar trebui totodată să fie lege universală.

        Deci NU plagierii, DA ontologiei, adică masturbării fără mâini.

  5. Îmi arunc pălăria zdrențuită și murdară de sucurile bărbătești vărsate în tinerețile mele desfrânate la picioarele acestui adevărat zeu căruia îi încredințez drepturile de autor asupra umilei mele dizertații care transcende conceptul de materialitate prin absența ei sublimă! Sărut franțuzește până la umere mâinile domnișoarei Emmanuelle Cunt (după cum însăși se autointitulează) aici de față, a cărei perspectivă este atât de apreciată de zeități de o asemenea magnitudine. Tratați-vă!

    • Mă bucur că ideile mele filosofice se perpetuează precum specia umană de repede, cantitativ vorbind, întrucât dacă ar fi să facem o descriere calitativă a specimenelor umane preponderente, analiza ar releva superioritatea numerică a minorităților naționale care este. Tratează-mă tu :> simt că te gândești la mine :>

    • Clar, te-ai regăsit prea tare în chestiile de mai sus. Poate ai chef să și argumentezi. Să ne demonstrezi că tu faci excepție… sau, dacă ești tipă, că-s io debilă și tu ai dreptate. Be my guest.

    • Nu vrem să ne argumentăm propriile păreri despre persoanele pe care nu le cunoaștem? Fair enough. Te mai dai și fan Rammstein, rușinos. Comentariu șters, dacă e cineva curios de ce, să citească regulile. Să-ți fie de bine 😉

Drop it like it's hot

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s