Apropo de apropouri

Contemporani noștrii habar nare să bată un apropo eficient. Astfel, în momentul în care adevărata țintă a acestuia se simte vizată și reacționează, portița este în fiecare caz aceeași modalitate banală a omului de a se spăla pe mâini: „Nu mă refeream la tine.” sau „E pentru mine, nu pentru cineva anume.” (cinismul poate continua cu „De ce ești mereu așa paranoic/ă și iei personal tot ce spun, ce ai cu mine?”)

Un mesaj prin excelență subtil trebuie să blocheze orice cărare logică prin care „receptorul” să poată demonstra atacatorului, într-o eventuală dispută, existența vreunui fel de trimitere la suflețelul lui, și țin să menționez pe această cale cât de jalnice mi se par mesajele „subtile” transmise prin poezioare sau, și mai rău, versuri din melodii (dar nu tocmai pentru asta se mai cântă în ziua de azi?). Îmi permit să sar peste statusul care înjură, pentru că este axiomic și în același timp luat la pumni într-o postare mai veche.

Un mesaj nu este subtil dacă este făcut în așa fel încât numai paranoicii să poată avea acces la „miez”. Subtilitatea presupune coexistența culturii și inteligenței. Degeaba am citit integral douăzeci de filosofi dacă mă apuc să arunc idei și citate în contexte total nepotrivite și să mai și păcătuiesc cu gândul în oglindă pe urmă. În categoria citatelor regăsim cele mai multe invocări ale lui „e pentru mine”. Ceva „pentru mine”, din punctul meu de vedere, poate să însemne înjurături în greaca veche, scenarii de filme porno în swahili sau orice altceva ce nu poate fi descifrabil pentru 99% din cititori sau lista mea de mess, împreună cu lipsa vreunei peretenții din partea mea ca mesajul să fie înțeles. Dacă e „pentru mine” înseamnă că l-am pus acolo numai pentru că mi-e drag mie să-l văd peste tot și nu pentru că vreau să mă dau mare în fața idiotului care nu și-a dat seama că-l înjur în tamilă de prost ce e. Pe de altă parte, uneori prefer să nu fac public ceva „pentru mine”, oricât de mult mi-ar plăcea, știind că există posibilitatea să se interpreteze greșit, iar asta m-ar afecta negativ în vreun fel. It sure is a wise thing to do (constatat experimental).

Concret: „Te aprinzi ușor/ Doar când mă privești/ Ai minți orice/ Să mă cucerești” ar arăta dubios la statusul unei pipițe care tocmai a adăugat în listă un pipițoi care se arătase disperat să i-o tragă mai devreme, la un super mega parti (ca dovadă că și blondele se prind câteodată). În momentul în care pipițoiul va sări cu „hi cmf pt cn e stts? ;;)”, este evident cum va continua discuția. Exemplul se poate extinde în nenumărate contexte, cuprinzând cele mai diverse personaje.

Omit ceva esențial. În unele situații nefericite, subtilitatea este prea mult. Dacă este pardonabil să se renunțe la subtilitate din cauza nivelului intelectual al persoanei vizate? Ar fi ca și cum morile de vânt s-ar lupta cu flotele lui Kolceak. Dacă pentru cineva are sens această luptă, n-are decât s-o transforme și-n Al Treilea Război Mondial.

Pupici pe botici.

Drop it like it's hot

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s