When rules are not meant to be broken

Se dau 238.391 de kilometri pătrați. Să se afle densitatea de imbecili în condiții normale. O secundă… ce-i aia condiții normale?

Nu putem pretinde să nu existe deloc imbecilitate, pentru că asta ar însemna deja utopie, science fiction sau Rai (cum vă e vouă mai ușor), dar un rai care s-ar rezuma, în final, la haos.

E cinic, însă, când în oamenii care se vor absolvenți ai Medicinei se găsesc mai multe non-valori decât în cazul tuturor politicienilor din țară, puși la un loc. Nu concep niciun motiv pentru accidentalele greșeli medicale intenționate care se fac, deși motivații există destule. Sunt viitori medici care, ajunși în prima zi de facultate, gândesc că ar prefera să moară ei înșiși decât să distrugă vieți care nu le aparțin. Peste cincisprezece-douăzeci de ani, poate chiar mai puțin, se produc răsturnări de situație pe care nu pot să le sintetizez și să le accept, dar pot să mi le explic: bineînțeles că o iei razna de-a binelea după ani de zile în care ai muncit ca sclavul într-un mediu de mizerie, ca toată România de altfel, înconjurat de sute de hippocriți pavlovieni care umplu spitalele de amilază când văd bancnote scoase la iveală. Dacă se confirmă primul caz, atunci persoana în cauză și-a ales prost meseria, pentru că o meserie nu se alege numai în funcție de dotările intelectuale. O altă explicație care derivă din cea anterioară ar fi lăcomia, ca unul dintre cele șapte păcate mortal de des practicate.

Istoria șpăgii? În fond, ambiguă. Cuvântul apare în 1958 în DEX cu sensul de „bacșiș” sau „mită” (acea sumă de bani, dată peste plata cuvenită, pentru un serviciu personal, pentru a obține bunăvoința sau protecția cuiva), ilustrat de un pasaj din „Întunecare”, de Camil Petrescu: „Nu pune la dispoziţie vagoane decât cu şpagă la personalul din staţii”. Ce-i drept, toată treaba asta cu șpaga se împute rău de tot de câteva decenii încoace.

În loc de nume și date, vă invit acum să comparați suma de bani pe care o oferiți unui chelner sau taximetristului (sumă în privința căreia până și codul bunelor maniere are dubii) cu cea pe care sunteți deseori îndemnat de cunoscători ai cumstautreburilor s-o oferiți medicilor, în cazul fericit în care nu vă este cerută cu indolență chiar de medicul însuși (evident că în cazul în care din diverse motive nu dispuneți de ea, vi se oferă drept tratament un mare spate întors). Tind să mă simt penibil, pentru că frământările și cuvintele, oricât de acide ar fi, nu pot anula sau compensa „erorile” medicale care au umplut golul șpăgos lăsat cu atâta nesimțire și lipsă de logică, ar zice ei, de către pacientul naiv, anonim, grăbit, sau nu tocmai obișnuit să doarmă pe bani. Din punctul ăsta de vedere, mă simt minunat când mă uit la Grey’s Anatomy.

Detest amănuntele de acest gen care nu sunt precizate direct din start, deși sunt o mare fană a subtilității și o înțeleg. Dar stai… cine nu le detestă? E inuman ca acești indivizi, abandonându-și valorile și jurămintele, să se recunoască învinși de instincte și de plăcere, să uite de altruismul și interesul pentru știință care i-a îndrumat pe această cale… bineînțeles, acolo unde este cazul. Ar trebui să simtă frustrarea pe care o simt cei care-și pierd sănătatea, vederea, membrele, prietenii, rudele, viața (presupunând că ajungi undeva după ce mori) din cauza așa-zisei incompentențe a cadrelor medicale. Incompetență pe fond financiar-depresiv. Relativ puțini incompetenți termină Medicina, și ținând cont de totalul picioarelor sănătoase amputate și al citirilor din Ghidul Sfântului Petru, tind să-mi imaginez rapoarte asemănătoare cu cele de forma k=x/y, unde x = numărul de fire de nisip din Kalahari și y = numărul total de atomi din componența tuturor firelor de nisp de pe glob. Dacă mi s-ar garanta un post așa bengos care mi-ar permite să fac curățenie instant, aș merge și până mai sus de prostituție ca să-l obțin. Din păcate, o astfel de poziție e mai iluzorie decât o societate fără retardați.

Stimați hippocriți, nu voi dormiți pe paturile de spital; dormiți pe sudoarea oamenilor pe care nici nu-i cunoașteți, dormiți pe propria saltea moale și umplută cu dolărei, dormiți în propria mizerie la perpetuarea căreia contribuiți. Nu-i bai, echilibrul social nu se menține fără idioți, dar nici cu prea puțini oameni normali. Ceea ce se întâmplă pacienților voștri vi se poate întâmpla și vouă. Absolut oricând. Nu are de gând să se încalce singur (cu voia dumneavoastră):

Jur pe Apollo medicul, pe Esculap, pe Higeia şi Panaceia şi pe toţi zeii şi zeiţele, pe care îi iau ca martori, că voi îndeplini acest jurământ şi poruncile lui, pe cât mă ajută forţele şi raţiunea:

  • Să respect pe cel care m-a învăţat această artă la fel ca pe propriii mei părinţi, să împart cu el cele ce-mi aparţin şi să am grijă de el la nevoie; să-i consider pe descendenţii lui ca fraţi şi să-i învăţ această artă, dacă ei o doresc, fără obligaţii şi fără a fi plătit.
  • Să transmit mai departe învăţăturile acestei arte fiilor mei, fiilor maestrului meu şi numai acelor discipoli care au jurat după obiceiul medicilor, şi nimănui altuia.
  • Atât cât mă ajută forţele şi raţiunea, prescripţiunile mele să fie făcute numai spre folosul şi buna stare a bolnavilor, să-i feresc de orice daună sau violenţă.
  • Nu voi prescrie niciodată o substanţă cu efecte mortale, chiar dacă mi se cere, şi nici nu voi da vreun sfat în această privinţă. Tot aşa nu voi da unei femei un remediu avortiv.
  • Sacră şi curată îmi voi păstra arta şi îmi voi conduce viaţa.
  • Nu voi opera piatra din băşică, ci voi lăsa această operaţie celor care fac această meserie.
  • În orice casă voi intra, o voi face numai spre folosul şi bunăstarea bolnavilor, mă voi ţine departe de orice acţiune dăunătoare şi de contacte intime cu femei sau bărbaţi, cu oameni liberi sau sclavi.
  • Orice voi vedea sau voi auzi în timpul unui tratament voi păstra în secret, pentru că aici tăcerea este o datorie.


Dacă voi respecta acest jurământ şi nu îl voi călca, viaţa şi arta mea să se bucure de renume şi respect din partea tuturor oamenilor; dacă îl voi trăda devenind sperjur, atunci contrariul.

Mai sus nu se află un jurământ încălcat, ci călcat în picioare de-a dreptul. O singură urare, de data asta chiar din suflet: să fiți sănătoși. Și jur să… ah, ce bisturiul meu, cum era…

Drop it like it's hot

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s