Către stimabilul/stimabila căruia/căreia i-a revenit spre corectare articolul pentru „Academia de gashcă”, publicat în postarea anterioară

A se citi atent și până la capăt.

Nemulțumirea mea se leagă de anumite disconcordanțe între articolul pe care l-am oferit spre procesare colegei mele redactor-șef adjunct în ultimele momente înainte de data scadenței, și ceea ce a fost publicat în mirificul supliment dedicat liceului nostru. Se subînțelege astfel că îmi asum eventuala compromitere a carierei mele politice prin dezvăluirea identității mele.

După cum se poate observa în postarea anterioară celei de față, varianta originală a articolului, în sine banal, se încheie cu structura sintactică „Îmi pare rău despre voi”, care, în caz că nu este deja suficient de clar, reprezintă o ironie la adresa vorbitorilor de romgleză și inovațiilor lingvistice cu care aceștia îmbogățesc necontenit minunata noastră limbă (fiind o traducere literală a expresiei „I am sorry about you”). Cu toate acestea, din momentul în care a fost definitivat de autor și până la publicare, articolul a suferit multiple agresiuni sexuale nejustificate în urma cărora „Îmi pare rău despre voi” a devenit „Îmi pare rău de voi”, ceea ce, în mod evident, NU COINCIDE cu ce-mi pusesem în gând să transmit, ca autor al articolului, tocmai pentru că, prin „corectura” adusă și prin imbecilitatea cu care a fost trântită, artificiul de limbaj folosit în mod sarcastic a fost anulat.

Totodată, construcțiile „linba română” și „era multe de la amerecani”, folosite la fel de evident ca ironie, au fost și ele aduse nepermis și nejustificat la forma literară (hai, la a doua să zicem că mai merge). Pe lângă faptul că aceste modificări fără județu au făcut articolul mult mai sec decât era deja, ștergându-i orice urmă de expresivitate pe care ar fi putut să o aibă, s-a trecut și peste permisiunea mea de a mi se schimba porecla (am priceput sugestia dacii liberi/duck-ul liber, e foarte inteligentă chestia, de-aia nu cred că a fost mâna corectorului aici, dar nu era ce pusesem eu inițial; aveam și eu o groază de alte porecle de rezervă în caz că nu empatizați cu subtilitatea și eleganța celei propuse… ca să nu mai vorbesc de etica jurnalistică, vai de mama ei, care nu permite nimănui, în ruptul capului, oricine ar fi el, să schimbe numele sau pseudonimul autorului unui articol fără confirmarea acestuia în prealabil). Sunt foarte deschisă la sugestii, numai să mi se zică dracului… dar nu, „lasă, că nu se supără prostul/proasta care l-a flatulat, poate a și uitat de el”. Zarurile n-au ținut cu voi, tovarăși.

Cred că se înțelege de la sine că motivul corecturii nu a fost ironia de prost gust, pentru că nu mi s-a cerut acordul în privința modificării conținutului, și, din câte am văzut, în supliment s-au publicat și vreo două-trei flatulații intelectuale mult mai deplorabile și de prost gust decât ar fi putut să conțină vreodată umilele mele ironii.

Faptul e consumat, ar fi absurd să cer retragerea și retipărirea tirajului pentru capriciile mele de colaborator care vrea să fie respectat, însă sunt tare curioasă să aflu care ar fi baza logică pe care s-au făcut corecturile antemenționate. Se prea poate ca nonsensul care te frapează prima oară când vezi „îmi pare rău despre tine” scris undeva să te facă să fii tentat să crezi că e o frază neterminată, abandonată în mijlocul ideii. Dar, ghici ce? Nu e o scuză, pentru că a corecta un articol implică și înțelegerea conținutului său, pentru a nu băga corectura adânc în ceea ce a vrut să spună omul, așa cum am avut eu ghinionul să pățesc. Așa, poate ai presupus, și din „linba română” ăla, că într-adevăr vorbesc românește mai rău ca un american aterizat de o oră pe Otopeni, și m-am trezit în condițiile astea să trimit articole la Cațavencu. Plus că, dacă ți-ar fi funcționat ceva mai bine simțul ironiei, nu ai fi lecturat mecanic și ai fi belit ochii mai bine la tonul articolului per ansamblu, n-aș mai bate ca proasta la taste acum. Sper că nu mai e nevoie să precizez că pentru orice nelămurire legată de conținut, eram pe lista cu adrese de mail. Dar nu, ai presupus că tot ce face corectorul este în mod automat bine făcut pentru că este făcut de corector.

Nu te-ai prins? Îmi pare rău despre tine dacă nu te-ai prins. Caută-ți altele de corectat dacă nu te prinzi.

2 thoughts on “Către stimabilul/stimabila căruia/căreia i-a revenit spre corectare articolul pentru „Academia de gashcă”, publicat în postarea anterioară

Drop it like it's hot

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s