Învățați, învățați, învățați! Învățați ce?

Cu bunăvoința domnului ministru, am început astăzi școala cu sarmaua-n gât și furioasă pe îndatorirea modernă a elevului de a citi prezentări Powerpoint pentru o notă mare, copy-paste pe sistem. Nu mă mai mulțumește nimic. Lucrare nu vreau, ascultare nu vreau, Powerpoint nu vreau… dacă tot sistemul de învățământ e compromis, n-ar mai fi un păcat să  ne pună note din burtă fără să se mai chinuie ei cu noi și noi cu ei. Mai au și tupeul să ne întrebe ce-avem cu Românica.

Ne-am lenevit și ne place. Mulți profesori care respectă regulile și-și fac meseria ca la carte sunt luați drept „comuniști” sau nebuni. Dacă în momentul de față toți ar deveni sută la sută corecți, mâine am avea deja cel puțin jumătate din populația școlară corigentă la majoritatea materiilor. În trecut toate materiile din orar se făceau ca la carte, inclusiv preferatele noastre – religia, muzica și sportul. Nu spun că era extraordinar, spun doar că asta te transforma într-un cu totul alt om. Pe vremea aia. Azi avem o mulțime de alte posibilități grație progreselor tehnologice, și trecem pe lângă ele. Stăm pe Facebook sau, și mai grav, Twitter, încercând să apărăm într-un mod cum nu se poate mai superficial niște relații deja erodate, pentru oameni cu care vom pierde legătura destul de curând, și care vor deveni fantomatici în listele kilometrice de prieteni.

Ne place să pierdem vremea. Nu am mai face-o dacă extazul dat de frecatul mentei nu ar fi atât de acaparator, pentru că orice om normal din punct de vedere fizic și psihic și-ar retrage, din reflex, mâna din foc în momentul în care ar simți că-l arde. Și nu arde frecatul mentei? Arde îngrozitor, numai că nu prea se simte. Se numește ignoranță, așa de simplu, și majoritatea o avem.

Timpul fiecăruia se consumă inutil. Timpul meu se consumă inutil. Trist sau nu, asta se datorează într-o măsură și unora dintre profesorii mei. Ce mai e școala în România acum? O mare lălăială. Băgați tare la meditații sau singurei, și faceți pe cont propriu ce ne-a sfătuit marele tovarăș, că patria lui a dat mulți dintre adevărații savanți ai lumii. Și țărișoara noastră a încercat să tindă la asta în vremurile ei bune (nu sunt neocomunistă, mă refer la vremurile bune pentru învățământ, pentru cei mai grei de cap dintre noi). Acum avem vremuri bune din alte puncte de vedere, dar de-abia ne târâm ca să ne scoatem sarmăluța aia amărâtă cu care să venim în gât la școală și la serviciu. Să-mi dea cineva un topor.

Drop it like it's hot

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s