Cizmulița, animalul politic, damnatio memoriae

Am descoperit recent un alt beneficiu pentru defuncții din ultimele secole, considerând teoria obișnuită conform căreia în Rai nu există nicio oglindă magică prin care suflețelul lui Bulă să privească la eternitatea care va urma după desprinderea sa de trup.

Dacă toți oamenii care au pus umărul la facerea țărișoarei ăsteia ar putea reveni temporar la viață să vadă cum mai stă treaba cu poporul, teritoriul și conștiința națională, s-ar băga de bunăvoie la loc în pământul cald și sigur, cât mai curând cu putință. S-o luăm în ordine.

Suntem un popor de leneși individualiști care nu sunt în stare să se solidarizeze pentru îndeplinirea unui țel comun. Nu le avem deloc cu diplomația. Pe străzile orașelor noastre mișună o specie rezultată dintr-o mutație încă necunoscută, ai cărei indivizi preferă estetica kilogramelor în plus și a lanțurilor asortate cu blugii decolorați în clorul din găleata cu care tanti Mița a spălat scara blocului de dimineață. Jegul de pe străzi spune întotdeauna ceva despre oamenii care locuiesc în apropiere, și nu despre hărnicia măturătorilor. Nu vine muntele la Mahomed.

România nu e dodoloață, asta s-a decis cel mai recent în 1944, ca să vă scutesc de niște goagăl (să fiu sinceră cu adevărat, mă îndoiesc foarte serios că toți șmenarii care-mi citesc aberațiile dau pe-afară de cultură, oricât Conquiztador ar juca). Până și pe ultimul perete jegos vezi scris cu grafitti „BASARABIA, PĂMÂNT ROMÂNESC” (mă rog, probabil fără virgulă), însă cu ce scop? Eu, cel puțin, am impresia că, public, cei de peste Prut sunt tratați ca o adunătură de corcituri, ca niște invalizi care cer milă din partea patriei-mamă, ca un apendice al „României Mari”, însăși prosperă și multilateral dezvoltată. Public, sunt recunoscuți ca români, dar doar de formă. Ipocrizie. Un rahat cu miros de narghilea cu scorțișoară. Dodoloață pe dracu’, România n-a fost dodoloață niciodată, România n-a trăit. Un mesaj scurt și cuprinzător pentru cine are ceva să-mi bage pe gât: vă !@& în gură de naționaliști imbecili. Iubiți țara? Da, e frumoasă, păcat că e locuită. Habar n-aveți voi câtă înțelepciune a revărsat în cuvintele astea omul care le-a spus.

Conștiință națională? Oamenii învață la istorie ca să treacă clasa, nu-i interesează nici măcar minimul minimului. Dacă iei un Dorel de pe stradă și-l întrebi ce s-a întâmplat pe 24 ianuarie și în ce an, te ia cu „nu știu de-astea” (că tot e la modă moda retardaților) sau cu „lectura nu ține de foame”. Ce e mai trist e că în al doilea caz are dreptate. Ne mai și întrebăm de ce ne pleacă oamenii din țară. Nu pentru că le-a dat Băse liber. Nu. Dacă m-ar ține Băse cu forța între granițe, tot aș trece Dunărea la sârbi într-o vizită nevinovată la rudele din Severin. Aș trece-o sau aș muri încercând, atât de mult iubesc locul în care m-am născut.

Mai mult decât atât, problemele de interes național se concentrează în jurul unui grup versat de animale politice (mulțumesc sincer imbecilului care a regurgitat prima oară traducerea asta) cu hiposecreție hipofizară și un sindrom încă necunoscut, responsabil de iluzia acromegaliei politice și intelectuale. Inițiați în ale disimulării penibile și ale furtului. Hai să le facem lor o țară separată, dom’le, hai să le facem lor cel mai mic stat din lume. Hai să plecăm toți, să rămână geniile în Românica pizdeață, că doar (într-un sens foarte tras de păr în context) statul este anterior individului.

Revenind la oile noastre mele… lămuriți-mă încă o dată, că e foarte neclar tot, și n-am băut sau prizat nimic: ce mai sărbătorim azi?

5 thoughts on “Cizmulița, animalul politic, damnatio memoriae

  1. Cinic… îmi vine să-l parafrazez din nou pe Cicero acum, să mai pun niște paie pe foc :>. Te-a înșelat România cu Rusia de ești așa geloasă?

  2. “Oamenii trebuie să învețe din nou să muncească în loc să trăiască pe spinarea statului.”
    Nu m-am putut abține. Scuzoaie.

  3. nu invinui un popor intreg pentru ceea ce au facut animalele politice de care spui tu. sunt convinsa ca daca ar ajunge cineva cinstit in frunte, lucrurile s-ar schimba negresit. buna sau rea e tara in care m-am nascut, si nu o voi uri doar pentru cativa oameni. nu s-a murit degeaba acum 20 de ani. fi mai optimista!

    • Postarea se referă la poporul român per ansamblu, iar cei care nu se încadrează în tipar sunt excepțiile care confirmă regula. N-am cum să cunosc fiecare român în parte, dar sunt sigură că există destui care se abat de la cele de mai sus. Numai că nu sunt majoritari. Și nu i-am învinuit nicăieri pe ei.
      Dacă românii ar fi fost într-adevăr solidari (din nou, vorbesc de majoritate acum), ar fi ajuns în frunte măcar un om cinstit până acum. La lovitura de stat din 1989, supranumită și Revoluție, populația a fost mobilizată. Da, au luptat pentru libertate, scopul e nobil, dar dacă ar fi fost să lupte de unii singuri, fără niciun stimulent de natură politică în spate, nu ar fi fost de ajuns. Libertatea s-a hotărât între patru ochi.
      Eu am ceva de împărțit cu naționaliștii ăia chiori rău (și ipocriți, nu exclud) care susțin cu vehemență că nicăieri nu e mai bine ca acasă și care aduc ode României Mari. Nu sunt realiști, și urăsc în general oamenii care nu au niciun pic de gândire obiectivă în ei. Și eu m-am născut aici, iubesc unele lucruri de aici, dar per ansamblu România îmi provoacă repulsie.
      Scuze că n-am clarificat toate astea la momentul oportun. Și mai multă atenție la gramatică.

Drop it like it's hot

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s