0100101011001… 2…

Dragi copii, bine ați venit din nou la ora de făcut nervi degeaba. Aș dori să mă felicit pentru obținerea unui titlu onorific în acest domeniu, motiv pentru care, de acum înainte, voi face eforturi supraomenești pentru a nu mă mai văita în perioadă de prostia prostimii de rând, care e mai proastă pe zi ce trece. Deja am atins punctul de maxim și nu mai am puterea să mă mai complac în trasarea graficului acestei funcții mizere, un adevărat monstru socio-matematic care poate fi derivat, dar nu integrat pe intervalul meu mult prea superior pentru limitele remarcabile ale fraierilor de rând.

Astăzi vom vorbi despre două mari amenințări pentru capetele noastre de sus, poate cele mai mari care au existat, din vremea lui LaSpital-ăla-căruia-i-ați-pocit-voi-numele și până astăzi (nu capetele sunt cele mai mari, amenințările, dăăă).

Primul.

Într-o postare anterioară s-a discutat reloaded despre sindromul mesanger al citării fără număr. Din păcate, am constatat că acest alter ego virtual se înrudește cu tipul ăl mai înjositor și monstruos de intelect fals, grație căruia am învățat să-mi țin în frâu pornirile de a păcăli testul psihologic pentru permisul port-armă.

Name dropper-ul intelectual. Cel mai frecvent întâlnit în blogosferă, în concursurile de literatură sau în chip de virgină suavă dornică să provoace erecții intelectuale tipilor drăguți și citiți.

Name dropper-ul intelectual se inspiră din Goagăl pentru a aduna date despre personalități, evenimente  sau domenii de multe ori fără legătură între ele, făcând ulterior trimiteri la acestea în conversații sau postări, cu scopul de a părea cult și plin de pătrățele pe creer în ochii sau monitoarele celorlalți. În concursurile de literatură acest lucru reprezintă deseori o alternativă de a convinge juriul câtă iarbă ai fumat cu toată Junimea, plus bătrânii din Mama Rusie. La un moment dat mă contaminasem și eu, însă m-am oprit când mi-am dat seama câte țărâni n-or să mai fie ușoare din cauza mea, și cât prost gust și incultură reală denotă asta. Așa am început, cu pași de ștrumf, să ies din troglodenie. N-o duc rău.

Al doilea.

Deja arhicunoscut, arhidetestat, omniprezent, aparent inofensiv, meritând pe deplin un glonț în centrul vorbirii… romglezul. Homeless-ul intelectelor false, întâlnit pe toate străzile, dar chiar și în rândul indivizilor cu IQ ridicat. Doar trebuie să fii deștept să știi o limbă străină…

… și deci nimeni nu știe engleză mai bine ca romglezul. El a studiat atât de mult limba, cultura și civilizația Angliei și Amerecii încât a ajuns, sărmanul, să-și renege limba maternă. Cum spală Shakespeare și Dickens creierul omului însetat de cunoaștere… când citești prea mult, cuvinte din engleză „îți vin mai ușor”, devii mai cul (în sfârșit ceva cul care e în masă și persistă…), îți dai seama că româna e prea grea, sau poate prea ușoară… chiar inutilă…

Apelați cu încredere la romglez pentru traduceri în și din engleză veche, structuri sintactice extrem de complexe, precum și termeni de specialitate. Engleză de-aia adevărată, nu de-astea din filme, jocuri și internet pe care le știe toată lumea.

Un Lagrange aici la mine, vă rog. Prizat. Put me out of my misery. Ups…

Drop it like it's hot

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s