Hai, gata cu fatalismele

Excesul de băuturi carbogazificate dăunătoare organismului și patima freelancing-ului au cauzat a nu-știu-câta insomnie din ultimele trei luni. E aproape șapte dimineața și de șaișpe ore e o beznă totală, că deh, mi-a trebuit mie Marea Nordului. După ce am constatat dispariția unei cantități considerabile din orezul meu cu legume lăsat să lenevească în frigider, am hotărât să îmi introduc membrele inferioare în el de mâncat sănătos și să-mi iau numai haleală care nu necesită păstrare la rece. Mama lor de vecini de la sud. Vorba ceea: hoțul neprins, negustor cinstit…

Așa să fie? Realitatea e, în cele mai multe situații, subiectivă și, îndrăznesc să spun, falsă. Mă rog, falsă, dar nu în sensul de diferită de un adevăr absolut stabilit de o entitate morală supremă, ci diferită de cum o percepem, diferită de cum ne place să o percepem, diferită de o bună parte dintre concepțiile și convingerile pe care ni le formăm odată cu trecerea timpului. Diferită de orice am obține dacă am da la o parte aparențele, prejudecățile, teatrul, limitele umane (o mare parte) și tot ceea ce umbrește cărarea spre cunoașterea absolută. Mai ales când vine vorba de oameni.

Mulți au o problemă. Și aia e următoarea:

După cum zicea și Gorgias, unul dintre primii amoraliști, să-i trăiască familia, la ce bun să fii moral dacă nu te vede nimeni? Apoi, dacă nimeni de pe planetă nu știe că ai omorât un om, cum vei fi remarcat și pedepsit pentru imoralitatea ta? În ochii celorlalți ai rămâne un om moral și la locul lui până la marea confruntare cu Sf. Petru, când nu te mai vede nimeni, că-i consiliere între patru ochi și cunoscuții n-o să-ți simtă lipsa în Rai dacă verdictul nu e favorabil. Mai e până mori. Pe asta se bazează omul de rând.

Dar. DAR. Fie că te vede toată planeta sau ești forever alone, imoralitatea tot imoralitate rămâne. Care este diferența dintre un omor cu autor necunoscut și un jaf armat la o oră de vârf din punctul ăsta de vedere? E simplu: la primul nu a asistat nimeni. Ambele sunt imorale. Atât autorii crimei, cât și ai jafului au comis un delict. Un lucru nu are nevoie de aprobarea unui martor pentru a fi calificat drept moral sau imoral. Faptele în sine se petrec și fără martori. Și cum timpul e ireversibil (cel puțin până acum), odată ce ai cauzat producerea unui eveniment, e bun făcut. Nu mai există cale de întoarcere. Și chiar dacă ai putea să te întorci în timp să-ți anulezi acțiunea, tot degeaba. Motivul întoarcerii tale în timp ar fi producerea evenimentului însuși, a cărui natură nesatisfăcătoare a declanșat dorința ta de a șterge cu buretele îndoi dimensiunile întru Ctrl+Z. Dar ce-i făcut e bun făcut, chiar dacă l-ai lăsat dracului să-și facă de cap în altă dimensiune. Din moment ce vrei să schimbi ce ai comis, ce ai comis e gata comis și bun comis, dacă mă înțelegeți.

Revenind. Lipsa martorilor nu anulează o acțiune greșită din punct de vedere moral. O să prind hoțul de mâncare și o să-i dau un quiz din cele zece porunci. Complet lipsit de sens, la fel ca postarea asta, la fel ca existența mea, a ta, la fel ca starea de spirit de la 07:45 care mă găsește întrebându-mă, ca fapt divers, ce o să se aleagă de cuvintele astea peste zeci, sute de ani, dacă o să le mai citească cineva, dacă or să mai aibă vreun sens pentru cineva… ca fapt divers.

În altă ordine de idei, se pare că avem neutrini hiperhiperluminici și a expirat Einstein. Era și timpul.

Drop it like it's hot

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s