„Biletele la control, vă rog” – ultimate sequel

Amu cică eram odată în 783 în drum spre Otopeni, într-o zi însorită de aprilie în care „Cancel booking” fusese una dintre cele mai apetisante opțiuni. „Ce caut eu aici?” – primul gând spus cu voce tare tovarășului meu de călătorie odată ce trenul de aterizare al Boeing-ului din dotarea Lufthansa a luat contact cu pământul scoțian după aproximativ o oră de zbor. Definitivez acum draft-ul început în aeroport din pură lipsă de ocupație.

Azi mi-a fost dat să văd un controlor de treabă. Serios. Singura situație în care idioțenia cetățeanului, și nu a controlorului mi-a oferit un șou pe cinste în ultimele ore petrecute în țară. Se urcă un echipaj de de-ăștia aproape de Romană și încep să-și facă de cap cu validatoarele, Câțiva pasageri clandestini, dar cu bun simț sunt iertați, totul decurge frumos și civilizat până încep să aud vocea unui cetățean iritat aflat în spatele autobuzului.

Aparent, cardul cetățeanului nu fusese validat, deși contravaloarea călătoriei fusese achitată; mai pe românește, nenea s-a gândit să facă o mică economie, pentru că bucureștenii știu bine că banii sunt retrași de pe card în momentul validării, pe care cică ești „obligat” s-o faci în momentul urcării în vehicul. Controlorul ăsta era de treabă. Pe bune. Un nene prezentabil și politicos care n-avea față de țăran mitoman. Cetățeanul, însă, și-a făcut-o cu mâna lui luându-l la pertu și dând vina pe validatoare, că cică „nu erau bune”. În momentul în care nenea controlorul a refuzat să-i înapoieze cardul nevalidat, cetățeanul a început să aducă diverse insulte, ba chiar să-l îmbrâncească ușor pe nenea controlorul și să-l facă hoț pentru că i-a „furat bunul”.

E o meserie de căcat să fii controlor, ăsta-i adevărul. Dar asta nu înseamnă că omul nu trebuie respectat atâta timp cât o face cinstit, și ăsta o făcea cinstit. Și eu m-aș enerva rău din cauza unuia care ar deveni în mod evident penibil în încercarea de a-și demonstra nevinovăția, mai ales dacă ar face-o amenințându-mă și agresându-mă fizic câtuși de puțin (la partea asta, norocul cetățeanului se datora faptului că nenea controlorul era încă în timpul serviciului, altfel cafteală, tată).

Pe tot parcursul călătoriei cei doi s-au luat la mișto reciproc, ba cetățeanul îl făcea pe nenea hoț și-i spuea că n-are drept să controleze, ba nenea încerca să-l aducă pe linia de plutire pe cale rațională și cu telefoane la Jandarmerie. Dap, am trăit să-l văd pe unul săltat de gabori în reatebeu, din propria-i prostie. Ah, și mai era și pilot. Închei cu o vorbă pe care o folosesc obsesiv: unii nu merită ce au :D.

Drop it like it's hot

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s