Tonight we vote in Hell

Discleimăr

Această postare nu vizează expunerea, inocularea și propaganda de idei sau preferințe politice. Postarea are ca scop exclusiv critica negativă a mentalității poporului român ca urmare a evenimentelor din data de 29 iulie anul curent. Orice aluzie la anumite preferințe legate de un anumit partid sau personaj politic sunt pur întâmplătoare sau înțelese anapoda de mintea voastră de cretini lobotomizați. Cu excepția câtorva situații de bun simț, sunt o persoană apolitică, și nu îmi voi murdări blogul cu dezbateri pro/anti băsiste. În consecință, orice comentariu cu trimitere la acest lucru va fi șters înainte de publicare.

Absenți motivat. 54,08%, conform statisticilor BEC pentru ora 23:00. Păi la procentul ăsta de absenteism, de ce ne mai mirăm atât că ne ia țara foc? De ce protestăm în Piața Universității, de ce încropim tot felul de pancarte de protest agramate, de ce suntem primii la înaintare când vine vorba de strigăte, urlete, brazi de Crăciun din fier forjat și chestii moca sau la promoție? Românii au un talent deosebit la a-și urla durerea în gura mare în mijlocul piețelor. Cu toate acestea, strămoșii noștri nu ne-au înzestrat cu talentul de a trece la treabă în scopul distrugerii elementelor care cauzează durerea – nici măcar atunci când ocazia ne este oferită pe tavă, mură-n gură, în mod gratuit.

Nu mi se pare normal ca mai puțin de 50% dintre români să se prezinte la urne într-un moment de cumpănă, într-un referendum crucial și decisiv pentru viitorul politic și economic al țării. Pentru viitorul lor și al copiilor lor. Nu se poate, frate. Trebuie să ai o părere. TREBUIE. Bun, poate mai mult de jumătate din țară s-a abținut. Poate totul a fost din cauza lipsei celei de-a treia opțiuni, „Mă abțin”, pe buletinul de vot. Pare normal, omenește și logic, dar faceți pariu cu mine că nu așa funcționează circuitele tricolore ale românașului standard?

Ochei, s-o luăm cu începutul, pentru cei mai naivi, idealiști sau retardați dintre noi.

*

Romanian philosophy for dummies: „Românii și-o merită”. Ghid de mândrie națională și conviețuire pașnică. Capitolul unu, lecția unu.

Este dimineața referendumului. Prințul Gigel Pardalian „Ceafă Groasă” Melteanu Ilie se dă jos din patul său bengos cu saltea cu apă și se îndreaptă spre balcon, dorind să-și dezmierde plămânu’ cu un volum mediu de aer matinal proaspăt. În drumul spre destinație, Ceafă Groasă meditează la viitorul țării al cărei cetățean este, și exact când să treacă pragul care separă sufrageria de mii de dolari de balconul $huk@r, îi scapă o bășină zdravănă.

Ceafă Groasă se oprește în loc, în mod evident mișcat de acest imprevizibil factor perturbator. Își dă un scărpinici pe burtă, oarecum gânditor. De ce trebuia să iasă ditamai vântul tocmai la limita dintre sufragerie și balcon? Acum o să pută în casă. De ce? De ce tocmai mie, de ce tocmai acum? De ce această viață este atât de nedreaptă pentru noi, românii, care muncim atât de mult să ne câștigăm existența? Întotdeauna ne înecăm ca țiganul la mal, suntem un popor asuprit, iar istoria noastră este atât de agitată și nefericită. De ce nu se schimbă ceva?

O oră mai târziu, după îndeplinirea ritualurilor de înfrumusețare matinale, Ceafă Groasă se aruncă pe canapeaua din blană de mamut virgin cârlionțat cu cristale Swarovski, luând cu sine din bibliotecă un ziar. Gândindu-se la viitorul țării, Ceafă Groasă răsfoiește nervos Libertatea, ajungând într-un târziu la pagina de filosofie. Restul ziarului e prea neinteresant pentru el. Restul ziarului e pentru proști. Un singur ziar bun avem, și până și ăla conține 90% cocalarisme. Rău a mai ajuns țara.

Scârbit de un asemenea sacrilegiu intelectual, Ceafă Groasă își folosește puterea minții pentru a deschide televizorul. Un fleac în comparație cu nenumăratele puteri intelectuale și trancendentalo-telepatico-meditative pe care le posedă. Cică azi se votează. „Bă, mie nu-mi place niciunu’. Că rămâne Băse, că pleacă Băse, tot aia e. Poate că unii ar fura mai puțin, ce-i drept, și parcă prea și-a luat-o-n cap comunistul dracului. Da’ ce rost are să votez io, că doar n-o să primesc mai mulți bani de mâine dacă avem alt președinte. Mi-e indeferent, să aleagă restu’ de popor și pentru mine. Da’ ia să-l sun pe baștanu’ meu nambăr uan, să văd, ăla ce face….”

Ceafă Groasă formează numărul lui Eduard Maximilian Horațiu de Aur, zis „Fuckerul”. 0762 și ceva. Pe un ton sictirit, acesta își manifestă un grad asemănător de lene și dezinteres față de evenimentul electoral în progres: „Bă, coae, în mod aparent paradoxal, îți zic eu că românii este în majoritate extraordinar de inteligenți. Io știu că rămâne bo$$$-ul meu favorit la putere, că toată lumea a văzut cât bine a făcut el pentru țară, și ăștia majoritari o să se pișe pe acei comuniști orbi și fanatici din USL care vor să i-o ardă la poponeață ca să răstoarne flota. De când cu Băse înflorește țara, da’ mai contează votul meu la ceva, într-un final complet apoteotic? Un vot, bă, coae, vorba lu’ cel mai mare poet, „De rupi din codru-o rămurică, ce-i pasă codrului de ea?”**… nuj, coae, hai brb, că mă așteaptă o domnișoară înferbântată în curte, pe capota Rolls Royce-ului, te pup și te iubesc, fratele meu adevărat.”

Această discuție a pătruns adânc în complexitatea gândirii lui Ceafă Groasă. Privindu-și pletele fine de pe picioare și pipăind încă o dată tapiseria de mamut virgin, Ceafă Groasă respiră adânc și își spune sieși cu dârzenie: „Bag pula, ne vedem la următorul protest, fraierilor!”

*

Morala este că românii tind să confunde abținerea de la vot cu lenea sau cu ideea de „nu-mi convine asta/asta mi-e oarecum indiferentă, da’ hai să decidă alții pentru mine”. Dragi compatrioți, diferența este următoarea: abținerea de la vot este un drept garantat pe cale democratică, în timp ce a doua variantă este un moft, în speță un abuz al acestui drept. Vorba vară-mii: „Știi cum sunt românii: hai să ne futem în cur… ies toți în stradă și urlă „Haideți să ne futem în cur!”… și când vine cineva să-i fută în cur se retrag ca niște fricoși”. Meh, măcar în familia mea mai circulă gene pentru genialitate, doar ca să vă văd pe voi cum muriți de invidie.

Stai, că mai e una. „Sunt absent motivat pentru că boicotez demiterea președintelui meu și lovitura de stat dată României!”. Fată dragă… nu ar fi mai inteligent din partea ta să boicotezi planurile opoziției VOTÂND? Cu NU, adică ÎMPOTRIVA EI, dacă asta alegi? Ziiiceeaaaammm șiii euuu… în… prostia… mea… acolo… că dacă… votezi… poate… părerea ta… con…tează… și… gen… dacă nu… votezi… nu-ți exprimi… ni…cio… pă…re…reeeeeEEEEEMÂNCAȚI PULA, ÎMPUȘCA-V-AȘ PE TOOOȚI!!!

Io nu vă judec, geniile mele. Dacă o țară în care fiecare se bazează pe ideea că alții aleg pentru el e țara în care vreți să trăiți, n-aveți decât să putreziți aici până nu mai puteți și să vă plângeți de ce aleg alții pentru voi până explodați de icter în Piața Universității, cu tot cu neamul vostru de mădoarencotiști. Eu o să fiu departe, peste mări și țări, savurându-mi ceaiul de la ora cinci în solitudinea mea de intelectual dezertor. Susținătorii nostalgici ai clasei muncitoare mi-au dat liber să plec dacă nu-mi convine, și asta am făcut. Barem acum sunt 1000% sigură că nu vreau să mă mai întorc în viața mea.

Succes!

** Iartă-mă, Eminescu!

Drop it like it's hot

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s