De ce nu citesc romane cu vampiri pentru adolescenți

Spre rușinea mea, dintotdeauna am fost mofturoasă la lecturi, în sensul că aș putea lejer să dau foc multor exemplare din literatura română pe care criticii și publicul larg le saltă în slăvi. Ca de exemplu orice e scris de Camil Petrescu. Vă puteți da seama în ce hal se poate scurtcircuita creierașul meu când, împinsă de o curiozitate prostească, îmi fac curajul să mai deschid câte-un volum aparținând acestei categorii de publicații:

Image

Image Image

Chestiile de genul ăsta ar trebui să fie aruncate într-o categorie de romane special creată pentru ele, un fel de latrină a beletristicii de duzină – din respect și pentru a nu induce în eroare oamenii care chiar intră într-o librărie cu scopul de a găsi o carte de raftul doi care să nu le solicite pseudointelectele. Ar trebui să se numească „Literatură pentru creiere de adolescenți frustrați”. Pentru că mai e și oameni mari care citește de-alea. Dumnezeule, mai e și oameni mari care le scriu! Iată de ce n-o să am niciodată răbdare să citesc genul ăsta de „cărți”:

1. Pentru că toate par scrise de copii de 12 ani cărora de-abia le-au dat floculeții

Chit că nu rezonez cu ideile, acțiunea sau stilul unei cărți, îmi propun s-o termin pentru că am început-o și pentru că mă ajută să-mi îmbogățesc vocabularul. Dacă ați răsfoit vreodată vreun exemplar din volumele de mai sus, probabil ați observat platitudinea și inconsistența limbajului. De fapt, romanele astea cu vampiri sunt scrise de persoane cu vocabularul și gândirea unui copil de zece ani, care probabil n-au deschis prea multe cărți la viața lor ca să vadă cum se face, că doar niciun scriitor adevărat din lumea asta n-a avut ce să învețe de la scriitorii adevărați de dinaintea lui.

Pot să scriu și eu un roman cu vampiri în trei zile. Sunt freelancer de doi ani, știu prea bine ce se vinde. Am scris povestiri erotice în timp record (ca ghostwriter) și m-am înfiorat că am putut să primesc feedback pozitiv de la clienți, ba chiar și mulțumiri pentru că am regurgitat ceva care le generează profit. Slavă Domnului că nu le-au publicat cu numele meu…

Revenind, pot să scriu și eu un roman cu vampiri. O să fie despre un vampir numit Pontius Membrugros care, sătul de 300 de ani de singurătate, pleacă în căutarea unei mirese pe care s-o aibă alături pentru restul eternităților. Căutările lui Pontius vor avea un deznodământ nesatisfăcător până în zilele noastre (ce coincidență, tocmai în 2013 ți-ai găsit?!), când acesta o întâlnește pe aleasa lui la un frat party – complet întâmplător, dragoste la prima vedere și alte astea. Magnificul vampir își va salva aleasa de gangbang-ul care era pe punctul de a se produce, ea fiind virgină și sub influența băuturilor alcoolice (ambele cauzate de comportamentul inacceptabil al fostului ei prieten, de asemenea îndrăgostit în secret de o vampiresă care pretindea că e om – un plot twist care va fi dezvăluit pe la jumătatea cărții).

2. Pentru că în toate întâlnim laitmotive și tipare cu care suntem obișnuiți

Probabil ați recunoscut câteva dintre acestea și în exemplul banal de mai sus:

  • Personajele sunt la liceu/facultate în momentul începerii acțiunii, o bună parte din aceasta petrecându-se în incinta instituției. Dacă aș avea 150 de ani, cum ficatu’ meu aș mai avea răbdare să merg la școală?!
  • Cel puțin o tipă e virgină
  • Tipa își pierde virginitatea cu vampirul și prima dată e perfectă
  • Vampirii de 100+ ani sunt virgini
  • Apare un triunghi/patrulater amoros între un om și mai mulți vampiri
  • Acțiunea poate debita în scene romantice cu vampiri emo sau vampiri gay/bi (mă rog, asta mai mult în fanfic-uri bolnave)
  • Personajele negative vorbesc cu accent britanic
  • Personajul uman (de regulă o tipă) este transformat în vampir după primele trei volume, când deja problemele virginității și triunghiului amoros au fost rezolvate
  • Se sugerează că România, patria vampirilor, e un fel de tărâm medieval unde se practică obiceiuri tradiționale precum sacrificarea caprelor, mâncatul de inimi de prin cadavre și ședințele de spiritism
  • Vârcolacii seamănă mai mult cu niște lăbuțe triste care pălesc pe lângă danturile de Hollywood și aerele de lorzi din secolul XIX
  • Romanele cu vampiri pentru adolescenți sunt transformate în ecranizări cel puțin la fel de proaste

3. Pentru că mutilează romantismul, misterul și trăsăturile clasice atribuite vampirilor în literatura adevărată, creată de oameni care chiar pot să scrie (vezi Bram Stoker)

Dracula nu ar căuta niciodată sânge de virgină la un frat party, oricât de hămesit ar fi. Am zis.

Apel către toate sufletele rătăcite care se gândesc să citească aceste blestemății: dragii mei, dați-le foc și puneți mâna de lecturați ceva care să vă ajute să vă depășiți condiția. În cel mai rău caz, citiți de-astea doar ca să aflați cum arată o carte extraordinar de proastă, dar credeți-mă pe cuvânt când zic că n-o să creșteți la minte bălind după Edward Cullen. Dacă vă place fantasy, citiți Game of Thrones sau Lord of the Rings. Dacă vă plac picanteriile și nu vă pasă de nivelul intelectual la care ați coborî (sau la care sunteți deja), citiți Sandra Brown. Ou mai gad, romanele astea cu vampiri sunt mai proaste ca Sandra Brown…

Advertisements

Drop it like it's hot

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s