Am declarat război prostiei

Consider că până acum am fost excesiv de tolerantă cu proștii. Le-am permis să beneficieze de resursele și ajutorul meu fără a pretinde nimic în schimb și m-am complăcut într-o relație de parazitism, motivată de trista indiferență. Având în vedere experiențele recente cu această componentă a societății de care nu ne putem dispersa prin nicio modalitate etică, morală sau amorală, am pus astăzi punct toleranței și generozității.

Ce-ai cu proștii?

Bineînțeles, nu mă refer la toți proștii. Ca să ne-nțelegem, a fi limitat e diferit de a fi prost. A fi într-o continuă încercare de a-ți depăși aceste limite având atitudinea potrivită este admirabil, indiferent de câte ori eșuezi. La fel, dacă ești prost și o știi în străfundul creierașului tău minuscul – ba mai mult decât atât, o și accepți – ai tot respectul meu și o colaborare asigurată atâta timp cât îți faci treaba cum trebuie, nu mă calci pe coadă și nu încerci să pari mai grozav decât ești.

Există proștii intelectuali și semidocții, care folosesc cultura sau știința pentru a părea interesanți – a nu se confunda cu pseudointelectualii. Intelectualii de Facebook fac parte din această cateogorie de proști, iar în fruntea breslei pseudointelectualilor se află Cărtărescu și Patapievici. Proștii intelectuali sunt culți și citiți, motiv pentru care citează autori și lucrări pe care le-au citit și înțeles. Integral, în mod cert. Obișnuiesc, de asemenea, să împărtășească fragmente de creații originale și înțelepte pe unde apucă, sau să debiteze truisme într-un limbaj pretențios. Nu-i suport, dar în general îi las în pace dacă mă lasă și ei pe mine.

Proștii simpatici sunt în general inofensivi și conștienți de propria condiție. Provoacă încurcături și dureri de cap, de obicei fără intenție. La fel ca în clasicul Le dîner de cons”, un individ din această categorie ar fi capabil să demonstreze că superioritatea intelectuală nu e întotdeauna o condiție pentru ca doi indivizi să poată lega o prietenie sinceră și strânsă.

Există mai multe categorii de proști, iar textul de față se referă la una singură dintre ele, și anume proștii care infectează spațiul virtual sau real prin simpla lor prezență sau din primele enunțuri articulate. Aceștia sunt proștii fuduli. Proștii toxici. Proștii care nu știu că sunt proști. Proștii a căror prostie devine insuportabilă, toxică, sufocantă, înnebunitoare, incurabilă, aproape materială. România are o densitate aparte de proști pe metru pătrat care fac parte din această categorie. Să vă ferească Dumnezeii tuturor religiilor de dispute, dezbateri, contraziceri sau conflicte cu acești indivizi.

În 99% dintre cazuri îmi dau seama instantaneu cu ce am de-a face, din privirea lor goală și mândră. Uneori prevăd cursul evenimentelor în funcție de contextul social în care se desfășoară și de restul participanților. Alteori întâlnesc prostia toxică exact unde nu mă aștept.

De ce îi urăști așa de tare?

Pe lângă prostia din născare, proștii toxici sunt prea proști pentru a-și da seama de caracterul lor defect. Sunt duplicitari și au o afinitate deosebită pentru bârfă și cârcoteală. Critică prostia altora pentru a o compensa pe a lor și se simt complexați în compania celor care le depășesc nivelul intelectual, cu toate că sunt incapabili de a și-l evalua realist pe al lor.

Îți invadează spațiul personal fără niciun fel de jenă și sunt suficient de șireți să-și mascheze mașinațiunile pentru un timp. De cele mai multe ori le merge doar pentru că oamenii cărora le irosesc timpul sunt galanți și răbdători, ba chiar mult prea galanți și răbdători decât prevăd normele sociale. Sau pur și simplu indiferenți. Din acest motiv, proștii toxici tind să supraestimeze naivitatea celui pe care-l secătuiesc de energie, precum și abilitatea acestuia de a conștientiza și demasca mânăriile.

Proștii toxici sunt genul de oameni care ți se pun în cale și rămân acolo până devii suficient de nesimțit să treci prin ei. Dacă mai sunt și invidioși pe tine, ai pus-o. Stinge lanterna, fugi și ascunde-te, pentru că îți vor secătui suflețelul și pofta de viață cu fiecare secundă petrecută în preajma lor. O discuție cu un prost toxic nu îți dă sentimentul de superioritate față de el, ci te face să simți că devii tu însuți mai imbecil cu fiecare schimb de replici. Să-ți scadă IQ-ul, nu glumă.

Proștii toxici nu sunt chiar retardați. Între ei și cocalarii de la Piața Sudului e o diferență ca de la cer la pământ. Cocalarii sunt pur și simplu bătuți de soartă, pe când proștii toxici au o viclenie specifică și inimitabilă. În caz de dispută, îți vor pune întotdeauna în față bunătatea lor, favorurile pe care ți le-au făcut, oricât de mici, și îți vor scoate ochii cu ele. În funcție de intenții și de context, astfel de oameni îți pot distruge reputația, viitorul, prieteniile și relațiile.

Is this war?

Oameni buni, declar război prostiei. Nu o voi mai tolera. Mă voi retrage elegant de la primul contact, și voi deveni sinceră și insuportabilă în cazul insistențelor. Nu voi mai oferi tradiționalele „the benefit of the doubt” și „a leap of faith” nimănui, ci voi avea încredere în propria judecată a caracterelor, care nu a dat greș până acum.

Am să confrunt persoana în cauză la momentul descoperirii mânăriei și mă voi retrage de fiecare dată când mă voi simți inconfortabil alături de și printre proști, băgându-mi picioru-n ele de convenții sociale și politețuri. Vă sfătuiesc să faceți la fel, sau să vă orientați către alte cercuri de socializare dacă faceți eforturi să fiți drăguți cu membrii celor în care activați la moment. Respingeți. Spuneți NU. Folosiți-vă aceste drepturi spre binele vostru.

Toți prietenii tăi sunt deștepți?

Da. Cel puțin.

Că oi fi tu mare deșteaptă

Nu sunt o forță intelectuală nemaiîntâlnită, dar vă asigur că infatuarea mea e justificată. Și am și eu la limite cu grămada, la fel ca toată lumea – limite care sunt mult peste cele ale proștilor antemenționați și pe care le accept nestânjenită.

Absolut toți oamenii care mi-au reproșat că mă cred prea deșteaptă au fost proști. Vrei să fii următorul pe listă?

Sunt prost. Cum mă înscriu?

Ți se pare că am folosit o exprimare prea pretențioasă și că m-am dat mare până aici într-un mod exagerat de arogant și insuportabil? Dacă în străfundul tău ești conștient că te regăsești în materialul de mai sus (analizează-te bine), iar dacă acesta te-a deranjat și acum ești foarte furios pe mine pentru că mă cred deșteaptă și pentru că tu nu ești prost, atunci probabil că ești unul dintre oamenii cărora le-aș înfige din greșeală  un topor în cap.

Advertisements

2 thoughts on “Am declarat război prostiei

  1. Exact! Cum spuneam adineauri …Daca taci nu inseamna ca esti inferior lor ci pur si simplu nu vrei sa risipesti cuvinte pretioase pe asemenea persoane..inseamna ca acele persoane nu merita cuvantarea ta ..nu merita nici macar atentia ta. Super pentru materialul asta ai 10 + de la mine

Drop it like it's hot

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s